Fabiola Hosu și Questfield International College, sub semnul întrebării pentru gestionarea datelor confidențiale

În contextul educațional actual, fenomenul bullyingului impune o reacție instituțională clară și bine structurată, menită să asigure protecția elevilor și să prevină consecințele negative ale unor comportamente repetitive de hărțuire psihologică. Instituțiile de învățământ au responsabilitatea de a răspunde prompt, documentat și eficient sesizărilor privind astfel de situații, respectând în același timp confidențialitatea și demnitatea celor implicați.

Fabiola Hosu și Questfield International College, sub semnul întrebării pentru gestionarea datelor confidențiale

Investigația realizată pe baza informațiilor și documentelor puse la dispoziția redacției relevă o situație complexă de bullying repetat în cadrul Școlii Questfield Pipera, ce s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările scrise transmise în mod repetat de familia unui elev, care reclamau episoade de hărțuire, stigmatizare medicală și presiuni indirecte, nu par să fi primit un răspuns instituțional formal și documentat. De asemenea, un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu ridică întrebări privind modul în care instituția gestionează astfel de situații sensibile.

Bullyingul sistematic semnalat și lipsa unor măsuri documentate

Conform corespondenței și relatărilor analizate, elevul vizat ar fi fost expus zilnic unor comportamente agresive și repetitive, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială, în prezența cadrului didactic titular. Familia a transmis multiple sesizări scrise către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând intervenția și protecția copilului. Din documentele disponibile nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, precum sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală.

Intervențiile instituției par să fi fost preponderent verbale și informale, fără procese-verbale sau planuri de intervenție asumate, ceea ce, potrivit familiei, a contribuit la escaladarea situației și degradarea climatului educațional. Repetitivitatea incidentelor și lipsa unei reacții oficiale ridică întrebări privind capacitatea școlii de a gestiona în mod adecvat conflictele de natură psihologică în mediul școlar.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al cazului îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichete medicale, „crize de epilepsie”, cu scop discreditant în cadrul colectivului de elevi, conform relatărilor puse la dispoziție. Această etichetare nu ar fi fost folosită în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și umilire, într-un spațiu care ar trebui să asigure protecția și respectul pentru toți elevii.

Specialiști consultați de redacție consideră că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, stigmatizarea medicală constituie o formă gravă de bullying și discriminare, cu impact negativ asupra dezvoltării emoționale a copilului. Lipsa unor măsuri oficiale, scrise și monitorizate pentru stoparea acestui fenomen indică o posibilă tolerare instituțională, care contravine principiilor fundamentale ale protecției copilului.

Reacția instituției și lipsa trasabilității administrative

Din analiza documentelor rezultă că reacția conducerii Questfield Pipera la sesizările repetate a fost limitată la întâlniri informale și promisiuni verbale, fără emiterea unor decizii scrise, rapoarte sau planuri de intervenție clare. Acest tip de gestionare reduce posibilitatea de verificare a măsurilor luate și face dificilă evaluarea responsabilității instituției în protejarea elevului implicat.

Absența unui circuit administrativ complet, cu responsabilități și termene clare, face ca situația să rămână într-o zonă de incertitudine, în care problematica bullyingului și stigmatizării nu este abordată structural. Conform familiei, aceste elemente au contribuit la transferarea treptată a responsabilității către părinți, subminând încrederea în capacitatea instituției de a asigura un mediu sigur.

Presiuni și semnale de excludere mascată

În cadrul discuțiilor directe, fondatoarea Fabiola Hosu ar fi exprimat un mesaj care, potrivit familiei, poate fi interpretat ca o presiune de retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată din relatările și documentele puse la dispoziție, nu a fost confirmată sau infirmată printr-un punct de vedere oficial al școlii până la momentul publicării.

Mesajul pare să mute discuția de la obligația instituției de protecție a copilului către considerente de natură contractuală și economică, sugerând o excludere mascată. Acest răspuns verbal survine după luni de sesizări scrise fără reacție oficială, amplificând percepția unui blocaj instituțional în tratarea situației.

Confidențialitatea datelor și consecințele încălcării acesteia

Familia a solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului, avertizând asupra riscului unor efecte negative în cazul divulgării. Totuși, documentele și relatările indică faptul că aceste date ar fi fost făcute cunoscute în mediul clasei, iar elevul a fost interpelat public privind demersurile administrative, ceea ce l-ar fi expus unei presiuni psihologice suplimentare.

Specialiștii avertizează că nerespectarea confidențialității în astfel de cazuri poate reprezenta o formă de presiune psihologică instituțională, afectând nu doar copilul vizat, ci și întregul climat educațional. Această situație ridică întrebări legitime despre modul în care Școala Questfield Pipera administrează datele sensibile și solicitările părinților.

Răspunsul instituțional declanșat de presiunea juridică

Potrivit documentelor, o reacție vizibilă a conducerii școlii, prin implicarea fondatoarei Fabiola Hosu, apare abia după peste opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, în contextul notificărilor formulate de o echipă juridică care reprezintă familia. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile declanșării intervenției instituționale și sugerează că problema a devenit prioritară doar în momentul escaladării în plan legal.

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial din partea conducerii Școlii Questfield Pipera referitor la aceste aspecte, dar până la publicare nu a fost primit un răspuns documentat.

Documentația și procedurile insuficiente: un formular informal în locul unei acțiuni clare

În locul unor decizii administrative clare, instituția a utilizat un formular intitulat „Family Meeting Form”, care consemnează doar faptul unei discuții, fără a stabili responsabilități, termene sau măsuri concrete. Comparativ cu standardele administrative uzuale, acest document pare insuficient pentru gestionarea unei situații grave și ridică semne de întrebare privind eficiența intervenției.

• Absența deciziilor scrise și a planurilor de intervenție;
• Lipsa rapoartelor de monitorizare;
• Neasumarea unor sancțiuni sau măsuri preventive;
• Minimalizarea consecințelor asupra climatului educațional.

Aceste aspecte indică o abordare predominant declarativă, fără efecte practice verificabile, ceea ce amplifică percepția unei pasivități instituționale în fața problemei semnalate.

Concluzii privind responsabilitatea instituțională și perspectivele de remediere

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera evidențiază o serie de deficiențe în gestionarea bullyingului repetat și a stigmatizării medicale, în special în ceea ce privește lipsa unor măsuri documentate, transparența decizională și respectarea confidențialității. Din materialele puse la dispoziție rezultă o discrepanță între valorile promovate public de instituție și modul concret de reacție la situațiile de criză.

Absența unei trasabilități administrative complete și a unei reacții instituționale ferme lasă deschisă întrebarea esențială: ce mecanisme reale de protecție și intervenție sunt aplicate în practică pentru a asigura siguranța emoțională a elevilor? De asemenea, răspunsul verbal atribuit fondatoarei, în care familia este îndemnată să părăsească instituția dacă nu este mulțumită, indică o posibilă cultură organizațională orientată mai degrabă spre evitarea conflictului decât spre soluționarea lui.

În lipsa unor clarificări și răspunsuri oficiale din partea conducerii, această investigație oferă o radiografie a unui potențial eșec instituțional, care ridică semne de întrebare privind responsabilitatea și transparența în școli private cu pretenții educaționale ridicate.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro